Incă din timpuri străvechi, educaţia a ocupat o poziţie importantă în societate.
Un triunghi coaxual formează comunităţi ca: şcoala, familia, copii. Aceste comunităţi ajută la păstrarea şi transmiterea mai departe a regulilor de comportament şi a valorilor sociale.
O analiză a structurii sociale şi culturale a instituţiilor de învăţămînt au arătat că aceasta din urmă, îşi lărgeşte domeniul de activitate, şi anume în domeniile: de producere, comunitate socială, dezvoltare socială. Instituţiile de învăţămînd nu mai au rolul principal de a transmite şi asimila cunoştinţe.
Instituţia şcolară nu mai reprezintă un cadru artificial, care prin formele, aspectele, funcţiile abordate şi prin care doreşte să se asemene cu societatea, care ne înconjoară, acea a maturilor. Putem spune că lumea maturilor a pătruns în interiorul instituţiilor de învăţămînt prin intermediul disciplinei, formelor de educaţie utilizate.
Există şi alte posibilităţi de învăţare, educare a tinerii generaţii, dar care poate avea rezultate nu prea bune pentru tineret, chiar şi pentru o parte din adulţi. Aceste tipuri de învăţare de multe ori nu sunt controlate de instituţiile de învăţămînt, dar se impun mult în cadrul educaţiei.
Pedagogia explică diferenţele politice, economice, sociale, istorice din cadrul societăţii. Cadrul educativ este influenţat de schimbările sociale, de discuţiile cu caracter social, care au loc în anumite perioade de timp.
Educaţia, transmisă din generaţia în generaţie a căpătat mai întîi statutul de înţelepciune şi a creat reguli privind educarea copiilor, apoi în cadrul educaţiei să apară legi, norme, tradiţii. Acestea din urmă ajută la formarea generaţii tinere, în dependenţă de cerinţele sociale. în pezent, educaţia a devenit o teorie şi o acţiune dirijată de specialişti, în concordanţă cunecesităţile practice ale sociatăţii.
Educaţia tineretului este în strînsă legătură cu influenţa mediului ambiant, şi este o acţiune continuă a învăţării. Ea studiază factorii de natură socială, modul de dirijare şi control al acestora în cadrul formării individului. Problemele educaţiei trebuie tratate ştiinţific din puctul de vedere al factorilor sociali. Indivizii sunt educaţi prin societate, care propune ţeluri educative, şi aduce mijloace pentru a atinge aceste ţeluri. Conştiinţa umană se trezeşte şi se dezvoltă numai prin acţiunea altor persoane, prin compararea cu alte persoane, opunere la alte idei.
Educaţia se dezvoltă numai într-un mediu social favorizat. Indivizii învaţă nu numai să se comporte corect în cadrul societăţii, dar chiar să ia parte la mişcările care au loc în cadrul ei, să pună şi el o cărămidă la tencuială. Persoana devine persoană numai prin intermediul societăţii omeneşti, în sens invers, ar decădea pînă la „animalism”.
Educaţia în înalţă pe om, face legătura lui cu mediu înconjurător, cu viaţa etică. într-o societate, indivizii învaţă să se comporte la fel, să dorească aceleaşi lucruri, să gîndească în aceeaşi direcţie, să cunoască scopurile finale. Mediul social este acela care educă familia şi scoala.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu